De mult de tot, pe când oamenii aveau încă timp să stea de vorbă, bunica mea primea adesea câte o prietenă la taifas.
O invita să ia loc, după care prepara cafeaua la ibric, iar din cămară scotea fie dulceața de cireșe amare, fie de smochine,
fie borcanul parfumat cu șerbet de trandafiri. Întotdeauna, pentru musafiri era scos serviciul cel bun...